CE-TI DORESC EU ,TIE, DULCE ROMANIE?

Dan Puric – INVIDIA


Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat.
Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici
bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o
biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de
acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era,
nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble
imbracat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi.Nu-i nimic – ne-am zis
linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut
deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar
l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a
schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram
deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4×4, cel mai mare de pe strada.
Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa,
tanara. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul
si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca
bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine,
vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina.
Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua
vila – la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia -
la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat
cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu
mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit
emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi
suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy,Cartea lui Iov si Cazul
Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul isi lua case, masini, iahturi,
femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev. Lupta era
stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la
maini, umflat de DNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo
doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat
candidatura pe listele unui partid majoritar. Scarbiti, ne-am uitat in
biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a
venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi
rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia…

Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de
toti tampitii?

Dan Puric
Este gândul “unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este
conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de
îndatoririle şi de răspunderile lui”.